Ce ma enerveaza pe mine!

Si pentru ca tot sunt detinator de blog m-am gandit sa incep o rubrica aici „Ce ma enerveaza pe mine!”. Ei si acum sa te tii! Ca nu sunt eu un tip foarte usor de enervat, dar na, „nu sunt perfect” spun unii, desi eu sustin contrariu. 🙂

De exemplu ma enerveaza cumparaturile pe care le fac de obicei la inceputul fiecarei luni, cu sotia mea. Sa ne intelegem nu cumparaturile in sine ma enerveaza, desi nu sunt mare fan al shopingului, ci felul in care ele se desfasoara.

In primul rand nu stiu cum se intampla ca de cate ori hotaraste sotia sa mergem la cumparaturi, ba e finala la snooker, ba e „Master Chef” dupa care sunt innebunit, ba joaca Real cu Barca, din astea. Nu ca nu as avea un cuvant de spus dar stiti si voi cum e: „trebuie sa mergem, ca nu mai am detergent si trebuie sa iti spal camasa albastra”. Mai zi ceva!

Mergem la cumparaturi, mai bine spus sotia merge la cumparaturi, eu o insotesc in calitate de cunoscator al PIN-urilor cardurilor si caraus profesionist, la acelasi hipermarket in fiecare luna. De fiecare data imi intreb sotia „ai facut o lista, un bilet, ceva?”, raspunsul e invariabil acelasi: „nu, lasa ca stiu eu ce ne trebuie”. Si de aici incepe show-ul.

Am sa ma explic. Daca trebuie sa cumpere un borcan de castraveti in otet se duce la raionul cu pricina, iar acolo pe un raft intreg sunt zeci, sute, milioane de borcane de castraveti in otet, de la aceeasi firma, de acelasi gramaj, cu aceeasi eticheta. Eu as fi pus mana pe primul borcan iesit in cale si … fuga la casa, sa platesc, ca incepe meciul. Ea, nuuuuuu. Strabate cu pas agale intregul raion studiind cu ochi critici fiecare borcan cand deodata, se opreste in dreptul unuia si il ia in mana. Zic „am scapat”. Da’ de unde! Porneste in continuare sa studieze rafturile si mai alege un borcan, tot dupa criterii pe care doar ea le stie.

Acum cu ambele borcane in mana sa vezi si sa nu crezi. Le intoarce cu fata in jos, le zguduie, le asculta, le priveste din unghiuri diferite („femeie cumparam castraveti, nu infiiem vreun copil, in plus pierd Master Chef-ul!”), apoi dupa 3 minute de teste o vad ca deodata ii sticlesc ochii si ridica invingatoare un borcan pe care eu trebui sa il iau din mana si sa il asez frumos in cos. Ca doar sunt barbat, nu!

Si uite asa, urmeaza uleiul, zaharul, bulionul, etc. Cand ajungem la detergenti, nu vreti sa stiti ce impartiri si ce socoteli face. Oricum ia punga cea mai mare de fiecare data. Eu am voie sa cumpar doar doua produse: hartia igienica si rezerva de Ambipur din baie. Ca doar sunt barbat, nu!

Si uite asa, cand ajungem acasa dupa 3 ore, s-a dus si meciul si chefii si tot, in schimb am o sotie fericita ca si-a luat tot ce si-a dorit si la preturi decente, drept pentru care ma asez intr-un fotoliu linistit si sorb dintr-o bere. Ca doar sunt barbat, nu!

„Aoleu, am uitat sa luam otet, doar ti-am zis. De ce nu mi-ai adus aminte?”. 🙂 Ma uit in continuare la ea linistit si sorb din bere. Nu mi-a zis, dar e sotia mea si o las sa creada ca eu sunt de vina. Ca doar sunt barbat!

Sa auzim doar de bine!