Timp de doua saptamani nu am auzit decat de super, mega, extra meciul Poli Timisoara – Steaua. Asa ca mi-am facut timp sa vizionez partida. Sincer, primele 15 minute, am crezut ca ma uit la wrestling cu mingea, pentru ca ambele formatii erau mai mult in patru labe decat in pozitia bipeda. Dupa ce mi-am revenit, am observat ca antrenorul Stelei, Gigi Becali (nu e nicio greseala) si-a mai facut odata „pohta, ce-a pohtit”.
Adica, l-a impins pe Gardos la mijloc, acolo unde baiatul s-a simtit ca broasca la pascut. Mai apoi, ca tot i-a dat o primade instalare si trebuie sa-si scoata bani la vara, l-a folosit pe Iliev fundas central. Ceea ce nu ar fi nimic gresit, doar ca Iliev nu mai jucase de pe …. 1 octombrie 2010. Si ca sa fie tacamul complet il introduce in linia de atac pe Maicon, care mai jucase doar un singur meci impreuna cu echipa mare a Stelei.
Cat despre Timisoara, fara Zicu si Goga, nu prea au ridicat probleme. Desi au aruncat in joc un brazilian de care sigur o sa mai auzim: Rafael Rocha. Impresia a fost ca echipa a jucat mai mult la siguranta. Asta din doua motive: primul ar fi acela ca mai bine faci un egal cu Steaua prin care ii impiedici sa se apropie de locul 2 si in plus e mai bine la un singur punct distanta de Otelul decat sa pierzi si sa ramai la doua puncte de lider. Al doilea motiv este Marian Iancu, pardon, „marele” Marian Iancu, care in orgoliul lui nemarginit doreste sa termine campionatul neinvins. In plus, la cat a tipat in cele doua saptamani pe la televizor, daca pierdea trebuia sa-si faca harachiri :).
Si uite asa dupa 90 de minute de „da-i si lupta, fraticule”, ne-am ales cu un 0 – 0, care nu aduce mari castiguri niciunei parti. Poate doar postului TV ce a transmis meciul …. 😀
Sa auzim doar de bine!